memorialistica Archives - Editura Militară

Sabia şi pana. Memorialistică şi Istorie Militară

Pandea Adrian — Wed, 20 May 2026 05:34:50 +0000

Lucrarea conține o selecție din studiile publicate în ultimii ani în reviste de specialitate din țară. Este pentru a treia oară când reunesc în cadrul unui volum de sine stătător studii și comunicări ce au văzut lumina tiparului în diverse publicații autohtone. Precedentele ediții au apărut în 2010 și 2017.
Lucrarea este construită pornind de la binomul istorie-memorie, foarte intens dezbătut de-a lungul timpului, anii din urmă aducând aspecte cu totul noi, ce își au originea, cu precădere, în dezvoltarea excepțională a tehnologiei care a schimbat fundamental natura și dimensiunile comunicării între oameni și comunități.
Problematica lucrării se circumscrie, practic, unei perioade de un secol, de la Războiul Crimeei (1853-1856) până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Subiectele abordate se referă cu precădere la istoria militară românească și sunt, în general, mai puțin cunoscute, unele chiar inedite, iar altele au, firesc, o notă personală. Toate sunt rodul unor investigații în arhive și biblioteci din țară și străinătate, al lecturilor, al dezbaterilor la reuniuni științifice, al discuțiilor cu unii colegi de breaslă.
PETRE OTU

The post Sabia şi pana. Memorialistică şi Istorie Militară appeared first on Editura Militară.

Efigii napoleoniene. Destine în memoria timpului, volumul 2

Pandea Adrian — Wed, 28 Jan 2026 08:08:53 +0000

O lucrare în două volume care cercetează biografiile celor mai reprezentanţi membri ai Dinastiei Bonaparte.

Toți, la adăpostul faptelor și gloriei Împăratului Napoléon I, s-au bucurat de regalitate, prestigiu și nenumărate satisfacții; numai EL nu a cunoscut decât povara regimului pe care l-a instaurat, acesta prăbușindu-se atunci când, părăsit aproape de toți cei pe care îi înălțase, EL nu a mai fost în stare să-l apere. Tot timpul a purtat lumea pe umerii săi, înflăcărat de ideile generoase ale epocii în care a trăit, urmându-și cu bărbăție destinul. Dacă Cerul i-ar fi acordat puțin timp, cu siguranță ar fi reușit să facă din întreaga Franță un adevărat roman. Emblemă a Familiei Bonaparte, un veritabil „totem” al acesteia, așa cum îl denumește Pierre Branda, Napoléon I a fost cel mai de seamă reprezentant al „La Grande Génération”. În cele din urmă, după dispariția LUI, în acea îndepărtată insulă din Atlantic, mama, frații și surorile SALE s-au stins, unul câte unul, în liniștea apăsătoare și melancolică a palatelor în care își duceau existența, sub povara amintirilor, dar spiritul Bonaparte a supraviețuit, manifestându-se la următoarele generații ale acestei nobile familii, până în zilele noastre.
Depănând povestea unor urmași ai „La Grande Génération” – Regele Romei, Napoléon III, Prințul Imperial, Prințul Napoléon, Prințesa Mathilde, Prințul Victor, Prințesa Marie Bonaparte, Prințul Louis, Charles Bonaparte și Prințul Jean-Christophe Napoléon –, fiecare cu inerentele lumini și umbre, cu destine împlinite sau nefericite –, avem posibilitatea să afirmăm, fără teama de a greși, că personajele respective, admirate de unii ori blamate de alții, conturează o epocă, interpretându-și rolul pe scena marii istorii. (Alexandru Mihalcea)

The post Efigii napoleoniene. Destine în memoria timpului, volumul 2 appeared first on Editura Militară.

Flăcări greu de stins. Amintirile unui ostaş cu suflet de poet

Pandea Adrian — Mon, 17 Nov 2025 07:46:11 +0000

Cu apariția postumă a volumului de față, aducem în atenția cititorilor un scriitor absolut necunoscut lumii literare din perioada comunistă: Ioniță Secară (1921-1998), fost veteran al ultimului război mondial, grav rănit pe front, în luptele din Cehoslovacia, decorat cu Ordinul „Coroana României” cu spade, în grad de Cavaler.
Adunate sub titlul Flăcări greu de stins, pe care autorul însuși l-a dat, manuscrisele au fost păstrate zeci de ani într-un geamantan, în așteptarea unor vremuri mai bune. E de presupus că autorul și-ar fi dorit ca ele să vadă lumina tiparului. A fost, probabil, ultima lui dorință!
La îngrijirea acestei ediții, pe care am propus-o pentru publicare Editurii Militare, convingerea noastră fermă a fost aceea că prozele lui Ioniță Secară au o valoare literară certă și, în plus, prezintă un real interes istoric pentru cunoașterea a ceea ce specialiștii au numit rezistența prin cultură în comunism. În opinia noastră, Ioniță Secară a fost un disident adevărat.
Dumitru Dan Roman
Redactor-șef al revistei România eroică

The post Flăcări greu de stins. Amintirile unui ostaş cu suflet de poet appeared first on Editura Militară.

Generalul Dumitru Iliescu. Iluzia gloriei militare

Pandea Adrian — Mon, 29 Sep 2025 10:20:03 +0000

Această carte se înscrie în proiectul de cercetare, desfășurat pe parcursul mai multor ani, dedicat participării națiunii române – în primul rând a „Vechiului Regat” – la „Marele Război” din anii 1914-1918. […] De data aceasta, m-am oprit la Dumitru Iliescu, general care a avut un rol important în dinamica sinuoasă și complexă din perioada neutralității statului român (1914-1916) și a primelor luni de campanie, desfășurată sub semnul speranțelor spulberate.
Personalitatea lui m-a intrigat prin imaginea preponderent negativă creată în epocă și perpetuată mult timp și după încheierea conflagrației, inclusiv în istoriografie. Prin urmare, am extins investigațiile în arhive și biblioteci, unde am descoperit informații cât se poate de relevante, multe dintre ele necunoscute, despre traseul său profesional (origine, studii, ascensiune în cariera militară), sistemul de relații în mediul militar și civil, accederea în etajul superior al ierarhiei militare, deciziile adoptate în diferite funcții, în special în cele de secretar general al Ministerului de Război, subșef și șef al Marelui Cartier General, activitatea în Franța, ca șef al Misiunii Militare Române, și ca potent om de afaceri în România întregită. […]
Intenția noastră nu a fost nici „reabilitarea” postumă a generalului Iliescu, nici o nouă „condamnare” istoriografică a acestei personalități, plină de calități, dar și de defecte, acestea din urmă transformându-l, dacă pot să mă exprim așa, într-un „țap ispășitor” al gravelor înfrângeri din „toamna pătimirii noastre”, cum a mai fost denumită campania dezastruoasă din anul 1916.
Nu puțini actori ai acestei drame au beneficiat, după sfârșitul fericit al ostilităților, de circumstanțe atenuante, de reconsiderări ale faptelor și deciziilor lor, de o analiză ceva mai calmă, mai aproape de adevărul faptelor, de avansări în grade și funcții înalte. Nu a fost cazul generalului Dumitru Iliescu, rămas în postura de principal – dacă nu chiar unic – vinovat pentru acest episod tragic din istoria militară românească.
Petre OTU

The post Generalul Dumitru Iliescu. Iluzia gloriei militare appeared first on Editura Militară.

Note de la Cartierul General (1916-1918)

Pandea Adrian — Thu, 24 Jul 2025 10:33:09 +0000

„S-ar întreba cineva de ce scriu toate acestea? Pentru a le specula personal? NU. Dar mai târziu, peste ani, se va găsi acest carnet. Istoria are nevoie de date sigure, cinstite, trăite și văzute. Actele oficiale sunt reci și nu pot reda adevărata atmosferă, adevăratul mobil și dedesubtul faptelor. Acest carnet va arăta istoricului micimea, murdăria, mocirla de noroi, în care o generație, în cele mai înălțătoare și mai tragice momente, prin reprezentanții ei oficiali, prin cei puși să conducă, a dat spectacolul cel mai îngrozitor al intereselor personale și al ambițiilor vulgare.” Nicolae M. Condiescu, 31 martie 1918 (st. vechi)

Dincolo de caracterul inerent subiectiv al oricărei opere memorialistice, însemnările de față ale lui Nicolae Condiescu, care vin să le întregească pe cele deja publicate în 2024, tot la Editura Militară – Note intime (1910-1915) –, acoperă o perioadă de profunde prefaceri în istoria românilor și, în mod evident, prezintă un interes deosebit pentru cercetătorii epocii și, deopotrivă, pentru toți căutătorii de fapte din trecut.

The post Note de la Cartierul General (1916-1918) appeared first on Editura Militară.

Note intime (1910-1915)

Pandea Adrian — Thu, 24 Jul 2025 10:26:59 +0000

Ofiţer de carieră, viitor general, Nicolae M. Condiescu a fost o personalitate marcantă a României interbelice: membru al Societății Scriitorilor Români (1922), președinte al Consiliului de Administrație al Radiodifuziunii Române (1931); membru al Societății Regale de Geografie; secretar general al Fundațiilor Culturale Regale (1932); președinte al Societății Scriitorilor Români (1935, 1938); președinte de onoare al Societății Scriitorilor Olteni; membru de onoare al Academiei Române.

În perioada 1910-1915, memorialistul îşi consemnează dezamăgirile legate de tot ce înseamnă viața politică a României; nu-și ascunde simpatia pentru partidul conservator, disprețul pentru partidul lui Take Ionescu, dar și pentru liberali. Critică dur starea în care a fost surprinsă armata României de izbucnirea Primului Război Mondial şi nu se fereşte să tragă şi concluziile de rigoare: „Magazia de război era goală. Ceream războiul cu o armată goală, lipsită de tot, afară de «minciunile și falsurile» cu care ne-am cârpit 30 de ani! Neprevedere și spoială, de sus și până jos. […] Cangrena politicianismului hrăpăreț a svârlit sutele de milioane peste toate, afară de această pârghie a țării, armata, pe care au urgisit-o.”

The post Note intime (1910-1915) appeared first on Editura Militară.

Intendant general de divizie Constantin Zaharia, fondatorul intendenţei militare româneşti moderne

Pandea Adrian — Tue, 25 Mar 2025 06:20:58 +0000

Dintre personalitățile intendenței militare, intendantul general de divizie Constantin Zaharia ocupă un loc aparte. În anul 1913, când tunurile bubuiau puternic la Dunăre, se găsea în fruntea intendenței armatei; datorită spiritului lui de organizator, armata a trecut Dunărea bine echipată și cu hrana asigurată.
În timpul Marelui Război al Neamului, generalul Zaharia a stat tot timpul la postul lui de comandă de la Marele Cartier General, având și rolul de sprijinitor al populației civile amenințată să moară de foame în lunga pribegie a refugiului.
Cartea constituie omagiul pe care îl aducem, cu condeiul gratitudinii, acestui ofițer-simbol al Armatei Române, considerat fondatorul Intendenței militare românești moderne, spirit realist și constructiv în care s-au împletit armonios trei calități ce îi caracterizează pe oamenii mari – suflet, minte, inimă. (Autorii)

The post Intendant general de divizie Constantin Zaharia, fondatorul intendenţei militare româneşti moderne appeared first on Editura Militară.

Erou la Cotul Donului. Însemnări din război 1941-1944, ed. a 2-a

Pandea Adrian — Fri, 14 Mar 2025 08:37:27 +0000

GHEORGHE RĂŞCĂNESCU (1900-1967) a început campania din Est cu gradul de maior la comanda Batalionului 1 din Regimentul 15 Dorobanţi. Unitatea sa a fost printre primele care au intrat în Odessa la 16 octombrie 1941. Apoi, în noiembrie 1942, la Cotul Donului, a reuşit în mod miraculos să-şi scoată batalionul aproape intact din cleştele trupelor sovietice. Pentru această faptă a fost decorat cu „Crucea de Cavaler al Crucii de Fier” – fiind ofiţerul străin cu gradul cel mai mic deţinător al acestei distincţii – şi cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a. După 23 august 1944, a organizat din proprie iniţiativă un detaşament de voluntari din Regimentul 3 Vânători Moto, cu care a participat, alături de armata sovietică, la luptele pentru eliberarea Transilvaniei.

The post Erou la Cotul Donului. Însemnări din război 1941-1944, ed. a 2-a appeared first on Editura Militară.

Contribuţia umană şi materială a Ţării Făgăraşului la Primul Război Mondial

Pandea Adrian — Fri, 29 Nov 2024 08:43:19 +0000

Primul Război Mondial, pornit ca o altă criză de care continentul nu era străin și despre care se considera că va fi rapid încheiată, avea să arunce Europa într-un război total. În vâltoarea evenimentelor au fost angrenați, din prima zi, și românii din Transilvania, chemați să lupte în armata austro-ungară.
În acest context, în 1915, la nivelul ASTRA din Sibiu, s-a cristalizat ideea de a realiza un recensământ al contribuției umane și materiale a românilor transilvăneni la război. Obiectivul era ca, la finalul conflagrației, să poată dovedi cu cifre concrete autorităților de la Viena că românii și-au făcut cu prisosință datoria, similar sau chiar mai mult decât alte etnii privilegiate, și să poată cere în schimb acordarea unor drepturi mai mari. Din cauza vremurilor tulburi, demersul nu a putut fi realizat decât în 1921-1922, când scopul inițial nu mai era de actualitate, Transilvania fiind deja parte a României. Liderii ASTRA au decis totuși să pună în practică acțiunea, pentru ca jertfele aduse de românii transilvăneni în perioada războiului să rămână mărturie peste timp. În acest fel, au fost obținute nominal, pentru fiecare localitate din Transilvania, modul de participare și soarta fiecărui participant la război. După centralizarea datelor a rezultat că, din întreaga regiune, au fost implicate în război 489 544 de persoane.
Lucrarea de faţă tratează detaliat doar situația românilor din Țara Făgărașului, dar are aplicabilitate și este utilă pentru a studia și a înțelege participarea românilor din toată Transilvania la război, fiind un instrument util prin prisma numeroaselor aspecte sub care fenomenul este abordat și a datelor statistice aferente.

The post Contribuţia umană şi materială a Ţării Făgăraşului la Primul Război Mondial appeared first on Editura Militară.

Eroii învinşi ai revoluţiei

Pandea Adrian — Tue, 26 Nov 2024 08:25:06 +0000

Au trecut, așadar, treizeci şi cinci de ani de la evenimentele din decembrie 1989. Termenul de Revoluţie, scris cu majusculă în acele zile fierbinți până la incandescență, contestat apoi şi pus la index, s-a estompat în ceața postdecembristă şi a devenit peiorativ. Se pune tot mai des întrebarea dacă a fost într-adevăr o revoluţie sau doar o simplă schimbare de macaz, menită să facă cât mai plauzibil şi – de ce nu? – cât mai spectaculos transferul puterii de la unii la alţii. Spectacolul a fost, într-adevăr, magnific, cutremurător chiar. Ceea ce înseamnă că cei care au scris scenariul şi au semnat regia au fost profesionişti ai genului. Cu unii dintre actori s-a greşit însă. Au fost introduși în scenă fără să-și știe dinainte rolul, fără să cunoască scenariul, ba mai mult, fără să știe de care parte a baricadei sunt. Ca atare, happy-end-ul preconizat n-a mai avut loc. Pentru că ei, acești actori de ocazie, și-au luat rolul în serios, au trăit şi au murit de-adevăratelea.

The post Eroii învinşi ai revoluţiei appeared first on Editura Militară.